Ia românească, un mijloc de promovare a identităţii românilor şi în 2019

Ce reprezintă pentru noi, ia românească?

Și, ca să putem afirma aşa, ar trebui să pornim de la ceea ce este și ce semnifică ia românească, fiind principala piesă din componenţa costumului tradiţional românesc. În jurul iei se conturează, în mod extrem de plăcut, celelalte elemente ale acestuia. Toate laolaltă, într-o armonie cromatică dar și ornamentală, alcătuiesc unicitatea costumului popular românesc. Pentru români, ia tradițională este şi trebuie să rămână, un simbol național, un element care să ne evidențieze istoria, prezentul, trăinicia și continuitatea, dar şi o caracteristică a viitorului nostru cultural.

Ia românească, împodobită sau nu, cu broderii complexe şi simboluri de o frumuseţe sofisticată, cu o cromatică care împleteşte o diversitate atrăgătoare de nuanţe, tinde să devină un must-have în orice garderobă. Purtată cu ocazia unei plimbări sau la un eveniment special, ia românească se transformă, încet, dar sigur, în piesa centrală a multor ţinute.

Ia tradițională trebuie privită si analizată, depăşind limitele unui simplu obiect vestimentar.

Dacă ne gândim la elementele de bază ce alcătuiesc compoziția iei, umărul sau cusătura ce unește mâneca de părțile din față și spate ale iei, încrețul, altița (acea bandă lată, frumos şi bogat decorată pe mânecă care reprezintă elementul definitoriu al modelului și care nu se repetă în nici o altă parte a iei), râurile (acele benzi drepte sau oblice prezente pe piept și mâneci) și bibilurile sau cheițele (cusături de îmbinare a bucăților de material), putem afirma cu uşurinţă că, ia românească este Simbolul unei naţiuni.

Croită în formă de cruce, dintr-o singură bucată de pânză, cu o deschizătură în partea de sus, ia este de fapt o cămaşă de sărbătoare, din pânză albă, bumbac, in sau borangic, împodobită cu diverse broderii. Tehnica decorării ei s-a transmis din generaţie în generaţie. Motivele sunt stilizate, geometrice sau inspirate de natură.

Cunoaştem istoria iei?

Ia este un simbol al românilor, o modalitate de evidențiere a existenței și continuității poporului român.    Nu putem vorbi despre ia românească decât raportându-ne la primele informații pe care le avem în istorie, despre apariția acesteia, care ne spun că, cea mai veche cămaşă ce poate fi încadrată în această categorie a iilor tradiționale, este un tip de ie sau cămașă întreagă, care avea o parte superioară continuată de una inferioară şi, poale. Ulterior, apar informații despre ia sau cămaşa cu altiţă. Abia mai târziu, apare ia sau cămaşa cu platcă. Evoluţia progresivă a materialelor din care a fost confecţionată ia românească, este şi ea cunoscută.  Au început cu inul, cânepa, ulterior ivindu-se, bumbacul, borangicul si mătasea.

Ceea ce nu se ştie cu exactitate, este momentul în care a apărut acest port, de fapt, momentul apariției iei de astăzi. Informațiile existente, bazate pe surse istorice, evidențiază faptul că acest tip de îmbrăcăminte ar fi fost prezent printre obiectele de vestimentație purtată încă din perioada culturii Cucuteni (5500-2750 i.Hr.). În această perioadă, ia este de fapt acea cămaşă tradiţională românească, folosită pentru zile de sărbătoare și confecţionată dintr-o pânză albă, împodobită la gât și pe piept cu mărgele. Aceasta avea, aproape întotdeauna, la mâneci, bogate broderii. Îmbinarea culorilor în realizarea motivelor, aproape întotdeauna diferite si diverse, în funcţie de vârsta, dar şi de evenimentul la care urma să fie purtată, reliefează măiestria uimitoare a creatorului. Astfel, găsim, frumos conturate, motive geometrice, inspirate din natură sau impresionante motive stilizate, motive florale complexe sau simboluri religioase care unesc orizontalul cu verticalul, pe noi cu Divinitatea.

Caracteristicile iei, în funcţie de regiune

Modelele broderiilor iei româneşti, diferă de la o zonă la alta, de la Nistru până în zonele vestice ale etniei românești. În Moldova se purtau râurii costișați, adică oblici. În sud, s-au purtat râurii verticali; fie multe și fine, ca în Ilfov, fie râuri copleșitori, compuși din motive late, cu nume specifice, astfel, pentru Muscel  se numeau „codri”. Pe malurile Oltului și în Oltenia, se purtau râurii „înfurcați” ca niște ramuri (sub formă de furci).

Iile mai noi (din jurul anilor 1900) de pe Valea Oltului, aveau mâneca acoperită de broderie fină, numită „tablă”. Tot în acea perioadă, iile din sud au fost îmbogățite cu fluturi (paiete) și fir (metalic). În Bucovina erau folosite mărgele, în special pentru a îmbogăți încrețul.

În prezent, ia de Suceava are culori sobre, dar plăcute, naturale: brun, cafeniu, negru, verde inchis.

Cea de Câmpulung, are în componenţa cromatică, roșu și negru și, se lucrează cu fir gros, buclat, care dă volum.

În Vrancea, apare o geometrie puternică și culori tari, dar interesante: roșu, negru, albastru, verde, ocru – contraste; dar și o croială specială a mânecii: efectul de spirală nu e dat de râuri costișați ci de croiala mânecii, care este răsucită.

În Vlașca și Ilfov se folosesc culori calde, mai multe nuanțe de roșu, auriu, ocru.

În Romanați, se folosește o combinație de albastru tare cu roșu și vișiniu, pentru modele delicate, mici, dar de mare rafinament şi eleganţă. În Gorj, mai ales în nord, se folosește doar negru (și ocru pentru încreț) – influență clară dinspre zona „Săliște”. În schimb compoziția, motivele, sunt foarte dinamice: colul morii, stele, spirale, coarnele berbecului, cârlige, etc. În Argeș și Vâlcea, de asemenea apar compoziții monocrome, dar e vorba de roșu închis și vișiniu, mai rar doar negru.

Cămășile specifice din Dobrogea, din Banat, Oaș, Maramureș, Transilvania: Hunedoara, Săliște, Apuseni, Bihor, Năsăud, Târnave, fiecare are o personalitate aparte deși unele sunt și ele compuse tot din 4 foi și încrețite la gât, au și elemente aparte în croială: ciupag, fodor, platcă. Ornamentele sunt specifice: în tablă, ciocănele, picături, umeraș, ‘peste cot’ etc.

Simbolistica iei

Dacă analizăm ia tradițională românească, vom găsi, frumos și unic conturate, simboluri profunde, elemente ce vorbesc despre soare și stele, despre pământ și flori, despre etape din existența umană sau etape din existența unui popor întreg. Vorbesc despre divinitate, dar și despre legătura minunată dintre om și natură, despre lupta dintre bine și rău, o luptă permanentă în care triumfă întotdeauna binele. Vorbesc despre iubire și respect, despre HORA românească, ca joc al românilor, ceea ce ne creează un puternic sentiment de înrudire, despre momente vesele și fumoase ale vieții, despre familie și valorile acesteia. Vorbesc nu numai despre viață ci și despre moarte, despre trecerea spre lumea de dincolo. Vorbesc despre succesiunea anotimpurilor, despre raportarea noastră, a oamenilor, la pământ și la cer. Vorbesc despre trecut și viitor. Vorbesc despre valoare și nonvaloare. Vorbesc despre noi, cu bine și rău, cu tot!

Cum promovăm ia românească?

Cum ne promovăm istoria? Cum ne promovăm această piesă vestimentară incredibilă, pe care strămoşii au creat-o într-un mod în care nu se va pierde!!?

Trebuie menționat faptul că, de-a lungul timpului, ia românească a fost un element care a fascinat pictori, fotografi, personalităţi şi designeri din ţară şi de peste hotare.

Principesa Ileana, Principesa Elena, Regina Maria, sunt printre personalitățile regale care au purtat cu mândrie portul popular românesc. Dintre toate, cea care a transformat ia într-un stil vestimentar personal, a fost Majestatea Sa Regina Maria (regină a României, principesă de Edinburg, de Saxa – Coburg şi Gotha).                 

De la apariția ei şi până în prezent, ia românească a fost, este şi ar trebui să rămână, un element care să fie admirat și apreciat nu numai în țară dar și în afara ei, ceea ce se şi întâmplă, de altfel. Pictorul francez Henri Matisse pictează în 1940 „La blouse roumaine”, inspirat de colecţia de ii primite de la pictorul român Theodor Palladi.                                         

Picturile lui Matisse se vor transforma în sursă de inspiraţie pentru casa de modă Yves Saint Laurent, care a integrat ia într-o colecţie de haut-couture, in 1981. În anul 2006 un alt vestit designer, Jean Paul Gaultier, dedică o colecţie întreagă portului tradiţional românesc. În anul 2008, Oscar de la Renta foloseşte  imprimeuri şi texturi inspirate din ţinuta populară românească. În anul 2011, Philpippe Guilet dedică o colecţie „100% couture, 100% modernă, 100% românească cu artizani si artişti români“, României.

Şi, dacă ia românească, a fost una dintre sursele de inspiraţie care au contribuit la diversitatea modelelor vestimentare ale unor mari creatori de modă, de talie mondială, nici designeriI români nu au ignorat-o! Aceștia, mai frecvent parcă în ultima perioadă, au inclus elemente ale portului tradiţional românesc, ale iei în special, în creaţiile lor. Printre ei, am putea enumera pe Ingrid Vlasov, Adrian Oianu, Valentina Vidraşcu, Andra Andreescu. Fără a greși, putem afirma ca aceștia, și alții asemenea lor, sunt demni de admiraţie și respect, deoarece, conduși de un puternic spirit naţional, au creat minunate ţinute moderne, impregnate de elemente tradiţionale româneşti. În același sens, condusă de puternicul sentiment național, în anul 2013, o comunitate constituită prin intermediul reţelei de socializare facebook (denumită „La Blouse Roumaine”), reuşeşte să creeze un eveniment special, declarând ziua de 24 iunie, „Ziua Universală a Iei„, zi în care femeile românce, sunt îndemnate a purta ie, indiferent în ce colţ al lumii s-ar afla. Așa cum apar informațiile din perioada respectivă,  ziua de 24 iunie, nu a fost aleasă întâmplător, deoarece această zi a fost denumită „ziua de Sânziene”. O sărbătoare asociată cultului recoltei, vegetaţiei si fertilitaţii, dar şi soarelelui. Sărbătoarea vine din vremuri îndepărtate, cu rădăcini într-un străvechi cult solar.

Legendele spun că Sânzienele (sau Drăgăicile) sunt zâne bune, care se adună în ziua în care soarele ajunge la apogeu (solstiţiul de vară), îmbrăcate în cămăşi albe, purtând coroniţe de flori galbene. Se prind în horă şi joacă, dănd astfel puteri deosebite florilor si buruienilor, transformându-le în „plante de leac”.

Numele lor vine de la florile de sânziene, „o plantă cu flori galbene, mici şi dese ca o ploaie de stele, cu un parfum dulce şi un gust contrastant, puternic amar”. Este întâlnită la marginea pădurilor, a drumurilor, pe câmpii, în fâneţe şi tufişuri. Tradiţia spune că sânzienele au puterea de a îndepărta răul şi boala.                                            

Potrivit tradiției, în această zi, sunt regiuni ale țării în care fetele tinere, întotdeauna îmbrăcate în frumosul costum tradițional, merg pe câmpuri și împletesc coroniţe din flori galbene de sânziene. Apoi, cu sclipiri în ochi și bucurie în suflete, se prind în horă şi joacă, asemenea legendarelor Sânziene. La jocul lor, participă și băieţii, într-o armonie a terestrului.

Așadar, dacă ia românească ar putea să povestească, într-un dulce grai românesc, am putea afla, din minunatele ei spuse, o fascinantă poveste a unui neam și a unui pământ aflate într-o strânsă comuniune. Ar putea să ne povestească despre bine și frumos, despre armonie și perfecțiune, despre cer și pământ aflate într-o strânsă legătură, despre nemurire. Și nu numai despre acestea! Felul în care ia românească a dăinuit în timp este o adevărată dovadă de statornicie a poporului care a creat-o și pe care îl înfrumuseţează, făcându-l unic între popoarele lumii!

Cu o asemenea încărcătură semnificativă, noi cum am putea renunța la a mai purta ia tradițională românească? Trebuie să continuăm să purtăm încă pe veșminte ceea ce au creat și ne-au transmis  cucutenii  acum 7.000 de ani, într-un limbaj doar de noi știut, care poate fi definit ca un legământ făcut de cei din neolitic cu sutele de generații ce le-au fost urmași ! Și trebuie să fim mândri de asta! Șă considerăm că portul iei tradiționale face parte din existența și trăinicia poporului nostru, că este informația din codul ADN înscrisă în noi din ADN-ul strămoșilor!

Astfel, în 2019, am putea afirma că ia tradițională românească, stă și ar trebui să rămână un element constitutiv al multor creații vestimentare. Dacă până acum ceva vreme, o ie tradițională românească găseam doar într-un dulap vechi, al bunicilor noștri, azi găsim ia in garderoba unei părți semnificative a femeilor. Și, ceea ce este important și trebuie menționat este faptul că, toate acestea o poartă cu MÂNDRIE! Așa cum au moștenit-o sau așa cum au stilizat-o, transpusă în obiecte vestimentare nou create. Astfel, pe parcursul câtorva secole, îmbogățită continuu, ia tradițională românească, poartă cu ea amprenta poporului nostru. Şi astfel, din momentul în care Henry Matisse a pictat în 1940 tabloul La Blouse Romaine, ia tradiţională românească a devenit un simbol universal. Şi în 2019 ia este o piesă autentică care evidențiază fragilitatea pe de o parte şi forța pe de altă parte a femeii moderne, delicatețea şi grația feminină. Şi de acceea, ia nu se va demoda niciodată, devenind astfel, pentru femeia anului 2019 o investiție într-un element ce face garderoba impecabilă. Purtând o ie, femeia anului 2019 va fi mereu în tendințe, pregătită să participe la orice activitate cotidiană şi lipsită de grija unui eșec vestimentar.

Cum porţi ia tradiţională

Ia românească a devenit un element plăcut, elegant şi sofisticat, prezent în garderoba a cât mai multor femei. Dacă odinioară, aceasta era purtată, doar în completarea costumului tradiţional românesc, azi, încercăm să împletim istoria cu prezentul, accesorizând ia românească la piese vestimentare moderne.

Ba chiar mai mult, ia românească devine piesa principală a oricărei ţinute, reprezentând un adevărat motiv de bucurie, purtarea acesteia.

Combinaţii hippie pentru timpul liber

Stilul hippie este unul dintre cele mai populare, ia integrându-se perfect într-o astfel de ţinută boemă. Cel mai simplu mod în care o poţi purta e alături de o pereche de jeanşi evazaţi. La fel de bine poţi alege si jeanşi stil boyfriend, mai largi, într-o nuanţă plăcută de albastru, simpli, fară broderii încorporate. Poţi adăuga accesorii cu aspect natural, din piele întoarsă sau din imitaţie de piele în culori calde. În funcţie de înăltime, poţi alege balerini şi chiar sneakersi albi. Dacă eşti minionă, optează pentru sandale cu platformă wedges.

Combinaţii casual pentru fiecare zi

Dacă nu lucrezi într-un mediu prea formal şi nici nu ai vreo şedinţă, poţi să o porţi şi la birou. În acest caz, trebuie să o combini cu piese cât mai simple, pentru a nu da impresia de ţinută “încărcată”. O pereche de pantaloni Capri bej sau într-o nuanţă diafană sunt ideali! Renunţă la bijuteriile hippie şi înlocuieşte-le cu unele fine sau cu eşarfe colorate.

Combinaţii elegante pentru evenimente speciale

Deşi ar putea părea complicat la prima vedere, regula pe care poţi să o aplici în acest caz este incredibil de simplă. Combină ia tradiţională cu o fustă creion neagră sau cu o pereche de pantaloni eleganţi negri. Sigur ai aceste două piese în garderoba office, aşa că îţi va fi foarte simplu să le integrezi în noul look de seară. Este însă obligatoriu să porţi tocuri! Alege pantofi stiletto negri sau o pereche de sandale preţioase cu tocuri ameţitoare si un clutch mic elegant.

Ia românească reprezintă identitatea noastră culturală, parte din ADN-ul nostru înscris cu atâta măiestrie, eleganţă şi unicitate, în codul valorilor al poporului român, este parte a portului popular românesc. A fost îndrăgită de personalităţi regale, designeri internaţionali renumiţi, pictori, vedete locale. Dorindu-se reamintirea valorii pe care o are, dar şi perpetuarea şi dăinuirea tradiţiei, i s-a oferit o o zi din calendar, 24 Iunie, Ziua iei, o zi în care ia românească este sărbătorită de către toate femeile din lumea întreagă. Această dedicaţie este un mijloc de promovare a culturii noastre, a iei, ca simbol al identităţii românilor. Dacă vom contribui la păstrarea acestei zile ca omagiu adus minunatei noastre ii, vom reuşi să ne redobândim tradiţia strămoşească, pierdută pe alocuri.

OFERTA ZILEI : II LA DOAR 79 LEI
x